Plînge o peniţă. Maria Zamşa-Panfilii

Roma, 3 martie 2013

prezentarea cartii "Plinge o penita"

autor Maria Panfili

Cu ocazia Zilei Femeii, Organizaţia Internaţională pentru Migraţie din Roma şi Asociaţia “AssoMoldave” au decis sa organizeze o zi dedicată sănătăţii ginecologice , intitulată: “ Prevenirea este viata!”.
Acest eveniment cu intrare liberă a avut loc duminică, 3 martie 2013, în or. Roma în via Palestro nr. 1, la care au fost prezente peste 35 de femei. Majoritatea dintre acestea erau din Republica Moldova, unele din Uzbekistan, Capul Verde, România, Belarus, Ucraina, Italia, Peru.
Idea de a organiza această întrunire a apărut după desfăşurarea unei Campanii în Roma (http://tunuestisingur.blogspot.it) de către Edith Petrucci și Paola Ranieri – două studente italiene, care îşi fac studiile de Mediator Cultural şi Religios la Universitatea Pontifică Salesiana din Roma.
Asociaţia “AssoMoldave” a sustinut idea din start, datorită numeroaselor apeluri telefonice şi corespondenţei electronice cu conaţionalii noştri, recepţionate de Preşedintele Asociaţiei, d.na Tatiana NOGAILIC, şi faptului că una dintre principalele cauze ale mortalităţii printre migranţi este cancerul. Acest subiect este foarte important pentru străinii care locuesc de ani de zile in Italia, dar nu îşi cunosc drepturile şi adeseori îşi neglijează problemele de sănătate.
Participanţii au primit diverse ghiduri, materiale informative cu informaţii utile despre alimentaţia corectă, despre necesitatea efectuării testului screening şi examenului de mamografie. Cei prezenţi au mai aflat că pot accede la aceste servicii pe întreg teritoriul italian, indiferent de naţionalitate, reşedinţă legală sau ilegală (serviciul sanitar naţional este un serviciu gratuit în Italia). Au fost furnizate numerele de telefon gratuite ale Serviciilor Sanitare Locale (ASL) din diferite zone, pentru programarea unei vizite gratuite. Foarte utilă a fost prezentarea şi sfaturile medicului Gabriella Pacini din Asociaţia “Vita di Donna” (http://www.vitadidonna.it/consulenze.html).
Organizatorii au rămas plăcut surprinşi de pregătirea doamnelor din Moldova în diferite domenii, confirmînd că sunt curajoase, inteligente şi foarte capabile.
La finele întrunirii, a fost prezentată cartea de poezii a dnei Maria Panfili (http://panfili.blogspot.com) intitulată “Plînge o peniţă”, care a trezit curiozitatea celor prezenţi. La recitarea unor poezii, multe mame au avut emoţii, fiindcă se regăseau printre rîndurile citite. Dna Panfili munceşte asupra celei de-a II-a ediţii şi speră să o finalizeze pîna la sfîrşitul acestui an.
În vederea prevenirii cancerului de col uterin şi a cancerului mamar, doamnele prezente au fost invitate să facă testul Papanicolau (între 25 și 64 de ani) și mamografia ( cele între 50 și 69 ani) în mod gratuit. Pentru a li se acorda un suport informaţional, acestea vor putea fi însoţite de un mediator cultural.
Fotografii de la eveniment pot fi vizualizate aici: http://picasaweb.google.it/assomoldave
Se aduc multumiri I Secretar al ambasadei R.Moldova din Roma pentru sustinere si ajutorul acordat.

Tatiana Nogailic
Preşedintele Asociaţiei “AssoMoldave”
Tel. 00393294754598, assomoldave@gmail.com
http://assomoldaveroma.blogspot.it

În loc de prefaţă.

Motto: Multe din lucrurile ce ne sunt necesare, pot aştepta, numai nu Copilul. Acum e timpul, când se formeaza trupul şi spiritul lui. Copilului nu i se poate spune: “Asteapta până mâine.” Numele lui se chiama - Azi. Gabriella Mistral, poetă ciliană, laureată a Premiului Nobel.

Să dăm glas celor care nu-l au! Acelor mame îndepărtate, înstrăinate şi împrăştiate pe tot globul. Neamului nostru care la moment trăieste în suferinţă, în intoleranţă şi departe de cei dragi...

Autoarea acestui volum de poezie Maria Zamsa Panfili este originară din satul Raculeşti, Criuleni, Rep.Moldova şi s-a autoexilat în Italia din 2004. A făcut studii în domeniul economiei în Moldova dragă. Compunea poezii din copilarie. Scriind această carte nu se consideră o scriitoare, dar viaţa dură din Italia, dorul de casă şi nopţile lungi petrecute în singurătate i-au stimulat dorinţa de a scrie din nou, pentru a-si alina durerea şi povara străinătăţii.

Aceste poezii sunt un strigat disperat al sutelor de mii de mame “puse pe cruce”, care pentru a-si vedea copii în rând cu lumea, au luat pe umerii lor o povară mare şi de răspundere: să salveze Ţara de la foamete şi faliment. La vârsta de 6 ani rămâne fără tatăl, care s-a dus în Lumea celor drepţi prea tânăr, numai la vârsta de 29 de ani. Pe atunci Maria nu înţelegea, era prea mică pentru a sa intelege prin ce a trecut tatăl ei în tinereţile lui, fiind deportat în Siberia împreună cu parinţii săi.

Această Doamnă mi-a fost presentată doi ani în urmă de nişte femei cunoscute din Roma în felul urmator:“Maria Zamşa Panfili scrie poezii la comandă!”. La inceput n-am înteles ce au avut în vedere. Mi-am dat seama pe parcurs, când într-o seară Dna Maria m-a chemat şi mi-a spus la telefon: “Stii, Tatiana, m-a sunat o mama care nu si-a văzut copilul de patru ani şi de câte ori e ziua ei de nastere copilul aşează cu minuţele sale plăpânde fotografia mamei pe masă ca să fie împreuna cu el şi-i vorbeşte, îi urează sanătate şi-i declară că o iubeşte. Eu am plâns, am plâns amar fiindcă şi pe băiatul meu l-am crescut singură de la patru anişori, în Moldova fiind, apoi au urmat doi ani de distanţare între noi, când am venit în Italia, unde din mare dor am luat tocul şi am început sa scriu...” Mi-a citit acest vers:

Alo mamică, azi sunt bucuros

Şi flori intr-un buchet am adunat,

Pe scaunul din capul mesei

Din nou al tau portret l-am asezat…

Am aflat că Doamna Panfili are un spirit filantropic şi e solidară cu copiii din satul ei de bastină. Deseori trimite colete întregi cu ajutoare la scoala din sat, la biserică şi face totul gratuit. Desigur, cu ajutorul unor fiinţe marinimoase şi anume şoferii de la autocarul Nr. 066, care parcurg ruta Chişinău-Roma-Chişinău. Aceste colete pleacă spre Moldova gratis şi ajung direct la destinaţie. Laudă acestor barbaţi care-şi riscă viaţa traversând Europa cu simţământul de voluntariat.

Am mai descoperit că Doamna Maria permanent e cu stiloul în buzunar şi dacă-i vine inspiraţia, oriunde s-ar afla, fie în tren, la magazin sau în altă parte, se opreşte şi îşi notează firul gândului pe o foaie pe care o are la îndamină. Numai un un om cu har de la Dumnezeu e în stare să retrăiască atât de intens şi cu atâta emotivitate experienţa şi trăirile sale, dar şi ale altora. Dar poate reuşeşte fiindca şi ea se află în acest dans al emigranţilor - “Dans macabru” (Totentanz), despre care scrie Claudia Partole în cartea “Viata unei nopti sau Totentanz”, Editura Potos, Chisinau 2009.

Maria Zamsa Panfili nu are o muncă conform profesiei, e “badantă” ca şi sutele de basarabence. “E aspră pâinea în Italia, iar noi ce putem lucra aici, dacă nu “badante” sau “domestice“, precum descrie Lilia Bicec în “Testamentul necitit. Scrisorile unei mame plecate la muncă în Occident”, Editura Cartier , Chişinău 2009.

Doamna Panfili îsi doreste sa lase ceva în urma-i pe acest pamânt, speră ca aceste poezii să rămână ca un testament generaţiilor viitoare, astfel ca ei să cunoască odiseea înstrăinării prin care a trecut poporul nostru la această rascruce de timpuri.

Prin poeziile sale, Maria Zamsa Panfili îndeamnă mamele să nu uite că acasă au soţi, copii şi părinţi care le aşteaptă cu drag şi dor, să revină mai des. Altfel, să nu le mire faptul dacă, peste ani de zile , la reîntoarcerea la bastina, copiii vor striga plângând si arătînd cu degetul spre bunica: “Mamă! Mamă! Mama mea!”, Vally Codrea-Boj, “Cătălin, copilul cucului”, Chişinău 2009.

Tatiana Nogailic, presedinte Asociaţia “AssoMoldave”

........................................................................

POEZIA E CA O PERLĂ.

Se naşte prin durere. Şi poate sta ascunsă de ochii lumii timp îndelungat. Pînă se produce o minune care o face vizibilă. Aşa spune legenda despre perle... Poezia poate şi ea să se ascundă în adîncul fiinţei, trădîndu-şi prezenţa în momentele memorabile ale vieţii. Cînd omul se crede uitat, părăsit, străin, din adîncul fiinţei dau năvală cuvintele ca un foc mîngîietor.

Sunt cuvintele-rugăciune salvatoare. Ele ajută, inspiră speranţă, înaripează. Ferice de acei care sunt marcaţi de acest semn şi îl aud! Simţindu-i fiorul, vibraţia miraculoasă, cel ales îşi leagă sufletul de Univers...

Despre miracolul cuvintelor urzite în vers mărturiseşte şi acest volum care aparţine doamnei Maria Zamşa- Panfilii. Autoarea, fără îndoială, e atinsă de aripa divină a Marelui Creator. I-a fost picurat har, pe care l-a simţit din copilărie, vîrstă cînd omul e mult mai deschis şi mai receptiv la tot ce e Sublim şi Adevăr. Dar, purtată de valurile vieţii, nu şi-a luat în serios aptitudinile, n-a ales drept călăuză Cuvîntul. Alte pasiuni cotidiene au ademenit- o şi le-a urmat. Însă ceea ce e miracol, har divin, nu-l părăseşte pe om şi, în momentele cele mai neaşteptate, cruciale, acesta se manifestă, dă semne. Contează ca cel căruia sunt adresate să le recepţioneze. Doamna Maria Zamşa-Panfilii este printre aleşii (nu atît de mulţi) binecuvîntaţi de Creator. Cuvîntul poetica însoţit-o ca un înger păzitor, inoculîndu-i forţe întru a rezista încercărilor vieţii şi, mai ales, i-a inspirat credinţa. Poeziile pe care le-a scris, fiind departe de casă, de oamenii dragi, emană o căldură şi o lumină incredibilă.

Versurile doamnei Zamşa-Panfilii transmit energie pozitivă, mobilizatoare, chiar dacă sunt pătrunse de dramatism, frustrare, nostalgie. Harul poetic pe care-l posedă autoarea a înveşmîntat mesajul într-o haină pe cît de festivă, pe atît de firească. Este cartea pe care, sunt sigură, mulţi români plecaţi de acasă în lume o vor citi considerînd-o ca pe o proprie, sinceră şi adevărată

mărturisire. Autoarea versurilor a izbutit să-şi reverse durerea şi zbuciumul sufletesc mai altfel decît ar fi făcut-o altcineva (de parcă ar fi şi nu ar fi doar al ei). Lumina harului i-a aureolat cuvintele, eliberîndu-le de verbul comun (prea personalizat), oferindu-le în schimb valoare artistică de o simpleţe copleşitoare. Mă bucur pentru această căutătoare de cuvinte-perle, dna Maria Zamşa-Panfilii, care, prin vers, descoperă adevărul vieţii:

Dacă eu aş fi o frunză,

M-aş ruga la vînt,

Încet adiind s-ajung

Pe al meu pămînt.

Dac-aş fi un nor de ploaie,

Încet m-aş revărsa,

Ca să ud al meu pămînt

Cu lacrima mea...

(Dor)

Altarul Patriei mă cheamă

Şi eu la el vreau să revin,

Că unde sînt n-am rădăcină

Şi toţi îmi spun „eşti un străin.”

(Altarul Patriei mă cheamă)

...Uite colo-n depărtare

Merge-un melc pe o cărare,

L-aş ajunge să-l întrec,

Căci am viaţa unui melc...

El duce căsuţa sa,

Eu îmi duc valiza mea...

(Am viaţa unui melc)

Aceste poezii, ca nişte căutări de răspunsuri risipite

pe drumurile vieţii, încă o dată m-au convins că dorul

de casă şi de cei dragi îl simţi şi îl exprimi cu adevărat

cînd eşti departe. În singurătate şi plin de nostalgie devii

profetul propriului destin...

Claudia Partole, scriitoare

Plînge o peniţă. Maria Zamşa-Panfilii

venerdì 21 marzo 2014

domenica 3 marzo 2013

martedì 24 aprile 2012

domenica 25 marzo 2012